Aveam
un vis ce prindea aripi si aripile au inceput sa prinda curaj de a ma
ridica spre tine,spre visul ce il doream real....dar totul s-a
prabusit,sufletul ce ar fi trebuit sa ma sustina in zborul meu ,a reusit
sa franga aripile doar cu un simplu cuvant....niciodata .....adica
niciodata nu se va indeplini,apoi un zambet si tacere ,multa tacere...
Am incercat sa iau o vorba din batrani ..nu spune nicodata ..nicodata ...ca tocmai atunci se poate intampla,dar cum rana era prea adanca si dureroasa, aripile au ramas frante pe pamant iar eu cu trupul slabit,cu sufletul ce prin ochi lacrimi arunca,ma taram incet si nesigur intr-o directie unde as fi vrut sa aud...se poate ,totul este asa cum trebuie ,totul va fi perfect...chiar daca perfectiunea nu exiata...in imperfectiunea gandirii mele totul ar fi perfect....dar nimeni nu a reusit sa imi redea puterea de a strange aripile frante si sa pornesc din nou spre zbor....
Am incercat sa iau o vorba din batrani ..nu spune nicodata ..nicodata ...ca tocmai atunci se poate intampla,dar cum rana era prea adanca si dureroasa, aripile au ramas frante pe pamant iar eu cu trupul slabit,cu sufletul ce prin ochi lacrimi arunca,ma taram incet si nesigur intr-o directie unde as fi vrut sa aud...se poate ,totul este asa cum trebuie ,totul va fi perfect...chiar daca perfectiunea nu exiata...in imperfectiunea gandirii mele totul ar fi perfect....dar nimeni nu a reusit sa imi redea puterea de a strange aripile frante si sa pornesc din nou spre zbor....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu