Sunt un copil pentru ca nu stiu sa priveasca lume altcumva decat cu inocenta si naivitate. Pentru ca simt mereu nevoia de o imbratisare. De caldura. Nu stiu inca sa ma ascund de cutremurele inimii mele, privindu-mi de atatea ori lacrimile ce mi se preling tacute in umbre de intuneric atunci cand nimeni nu poate sa le auda cadenta. Sunt un copil fiindca atunci cand iubesc, nu stiu sa ma ascund in spatele tacerilor, vibratiile inimii mele ajungand sa devina cuvinte rupte din sufletul meu. Sunt un copil care crede cu naivitate in oameni, oferindu-le sufletul pe palme. Sunt un copil care plange atunci cand simte durerea. Un copil gelos si usor posesiv. Un copil caruia i se face mereu dor si care nu stie sa isi minta inima.
Sunt un copil pentru ca mi-e teama sa cresc. Mi-e teama fiinca stiu ca lumea nu este facuta pentru cei sensibili. Iar eu nu am invatat, inca, sa fiu altcumva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu