Nu stiu sa iti vorbesc, fiindca atunci cand sunt in preajma ta traiesc stari sufletesti stranii ce uneori ma sperie. Nu stiu sa imi conduc inima si nici sa imi controlez bataile ei. Si raman uneori inmarmurita in fata unor vibratii ce imi amutesc cuvintele.
Dar stiu sa iti scriu. Tu m-ai invatat. De cateva anotimpuri incoace. Si acum, in noapte mea de dor, iubirea mi se impleteste cu lumina palida a felinarului ce isi revarsa razele peste toate cuvintele catre tine. Il privesc zambind in semn de promisiune ca mai departe de rand voi invata sa iti vorbesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu